Intr-un pahar cu picior


Mă scufund într-un pahar cu picior şi suflu spuma cu grijă. Este un maroniu ciudat, bule mari şi mici emană un amărui la fel de ciudat, mă gandesc că cineva a incurcat paharele amestecând culorile, iau o gură să fiu sigură, spuma se scurge păcănind pe la colţuri, amarul rămâne. Mă scufund într-un pahar cu picior şi ascult lumea în spatele spumei. Unii sunt de părere fină, alţii de părere groasă.

Mulţi n-au păreri sau n-au timp sau n-au chef. Nu încerc să-i adun, nu încerc să-i clasific, n-am chef, privesc doar amarul din jur şi mă lupt cu spuma deasă. Văd pete ciudate pe margini, pete întinse, forme neregulate, posibile explicaţii ar fi, îmi astup urechile şi ochii mi-i inec în spumă şi gura mi-o ţin dinadins plină „aşa plină are circumstanţe”. Mă scufund într-un pahar cu picior şi observ bulele cum se sparg, una câte una bulele mor, se duc acolo unde se duc toate bulele, ele ştiu cel mai bine unde, pe mine nu mă interesează unde se duc bulele, eu privesc doar spaţiul din locul bulelor încercând să-i schimb gustul. Paharul se clatină cu mine cu tot, cu spaţii cu tot, cu gust cu tot. Piciorul scuipă gustul cu spaţii cu tot, eu mă vărs amărui. Incompatibilitate vizibilă.

Mă scufund într-o pată maronie şi strâng cioburile într-un făraş albastru. Să-mi fie invătătura de minte!

11 gânduri despre &8222;Intr-un pahar cu picior&8221;

  1. Bule, spume,cioburi, emanaţii, pete echivoce, forme informe, păreri, chefuri, circumstanţe circumstanţiale lichide, gazoase solide…cu toatele fac parte din marea iluzie a gândului, a minţii noaste contrafăcute…
    Despre această minte încerc să tot atrag atenţia…

  2. Era si este un celebru tablou cu Napoleon inaintea unei batalii in care la micul dejun, pe o masa intinsa cu toate tavile, farfuriile, paharele cu picior din cristaluri si servicii de portelan celebre, cu toate bunurile alimentare expuse intr-un lux exorbitant…Napoleon pentru a fi mai convingator, intr-un gest teatral, le matura cu bratul de pe masa sfaramandu-le, rostind plin de enfaza celebrele(?!) vorbe : „Asa am sa zdrobesc Austria”…
    Ma gandeam ca putem face acest gest simbolic in vederea unei cauze mai bune…
    Eu zic ca nu este pe alese in sensul ca gestul cu pricina vine de la sine, spontan, fara sa aiba nimic teatral…Tava pe care ni se servesc toate porcariile dezechilibrelor lumii noastre, poate si trebuie inlaturata cu un gest hotarat, fara echivoc…

      1. Nici macar…Vointa iti trebuie cand faci lucruri fara convingere, din interes.Cand „intelegi” ce este corect actiunea este spontana, autentica…In ceea ce priveste maneca…pentru asa ceva…merita sa ramai cu bratele „goale”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s