De ce nu m-a întrebat nimeni nimic?


Îmi aduc aminte cu precizie, era fix cinci şi ceva şi aeroportul era deja plin, capul îmi vuia de muzica compilată de prietena unui şofer de taxi vorbareţ, nişte şi tabele mari, electronice, anunţau un singur zbor anulat, al meu. Îmi aduc amîne cu precizie că m-am trezit ca prin minune cinci minute, nu mai mult, cât să-mi exprim nemulţumirea şi să înghit în sec un alt zbor, cu escală, cât să sorb o decafeinată minusculă, cât să-mi cumpăr o carte. Îmi aduc aminte cu precizie de ezitările în faţa rafturilor pline, de imaginile mişcătoare a titlurilor, de gândul la o a două decafeinată, eventuală.

 Îmi aduc aminte cu precizie de ezitarea iniţială, nu în faţa titlului şi nici în faţa autorului, de ezitarea iniţială în faţa “volumui”, peste cinci sute de pagini scrise mărunt, “prea grele pentru ezitările mele?” Îmi aduc aminte cu precizie că nu numărasem restul, luasem pur şi simplu cartea cu cookie-uri cu tot şi dusă fusesem, vreo două ore bune pe un scaun roşu. Îmi aduc aminte cu precizie că n-am deschis cartea decât vreo două zile după, şi-mi mai aduc aminte că-mi plăcuse începutul. Îmi aduc aminte cu precizie că era o carte cu fraze scurte şi mesaj percutant, filozofia firului de par expus lumii decolorat de soare. Îmi aduc aminte cu precizie că mă întrebasem de nenumărate ori cum ar suna textul în româneşte şi, şi mai mult, cum ar sună textul în japoneză. Îmi aduc aminte cu precizie că ma gândisem că la prima întrebare aş putea poate dobândi un răspuns şi că anumite alte întrebări nu-şi găsesc răspunsul practic niciodată.

Mai mult aici.

P.S. E ciudat ca nu m-a intrebat nimeni despre ce  carte era vorba …

13 thoughts on “De ce nu m-a întrebat nimeni nimic?

  1. O simplă coincidență m-a făcut să mă gândesc la Murakami când am citit trimiterea la japoneză, coincidență pentru că în ultimele trei luni am citit trei cărți de autor și chiar am pe lista Kafka on the shore🙂

    După Dans dans dans (care mi-a plăcut cel mai mult), Pădurea norvegiană și cartea legata de alergare (What I Talk About When I Talk About Running) ezitam ce să caut mai departe și cred că m-ai convins – am notat recomandarea de pe blogul celălalt🙂

    1. Eu sunt fan. Pacat ca nu pot sa citesc in limba de origine, la traducere „se pierde/modifica”. Imi voi lua si in romana sa vad diferenta. Am citit doar 2 : 1Q84 si „La Ballade de l’impossible” . Este un candidat serios la Nobelul de literatura. Stilul este simplu, fraze scurte si multa imaginatie.

    1. Nu, exista cu adevarat? Da, e o placere anterioara ramasa placere prezenta si devenita placere viitoare. Ca asemenea placere e rara si trebuie tinuta cu ambele maini, zece degete pe putin .

      1. pe nerăsuflate.de fapt tot ce s-a tradus şi am ajuns la concluzia că pentru a înțelege toate laturile unui scriitor care se mai întâmplă să îți mai şi placă trebuie să citeşti tot.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s