Îţi aruncaseşi cheia peste umăr, de trei ori priviseşi în aburul fin al dimineţii, praful îţi amestecase gândurile şi marea ştersese totul cu un burete îmbibat în apă sărată. Îţi aruncaseşi cheia peste umăr şi nu-ţi părea rău, furtuna descâlcise algele aranjându-le perpendicular pe ţărm, tu avea alga ta, verde-mare, alga cea mai din stânga, „stânga e întotdeauna relativă” îţi şopteau valurile, tu încercai să-ţi cauţi cheia, te durea umărul, te dureau muşchii gâtului, te durea pumnul, mult prea încleştat strânseşeşi tare, cât puteai tu de tare, până ţi se înroşiseră degetele, mai întâi vârful, mai apoi tot restul.
Nu-ţi mai simţeai cheia, dezlipită de degete îşi pierduse atingerea, i-ai fi căutat consistenţa pierdută printre algele perpendiculare pe mal, i-ai fi căutat consistenţa pierdută prin aburul fin al dimineţii, i-ai fi căutat-o dar te orbea soarele fix din faţă.
Începea o nouă zi.
Abisuri 
eu am aruncat gaura cheii
E o super idee, aplicabila la tot felul de gauri si orice fel de chei. Off topic: mi-am cumparat cartea.
ma bucur.sa o bagi prin gaura cheii.
Pai nu spusei ca le arunc pe toate, cu chei cu tot?
Intrebare : Care cheie este mai „bună”…o cheie care se potriveşte la toate broastele, sau una care se potriveşte doar la o singura broască (gaură)?
Grea intrebare. Eu as prefera prima varianta sa nu am batai de cap. Dar, tinand cont ca renunt la toate … in spatiul meu de acum plat si fara usi … e mult mai simplu