Mă uit la oameni cum uită de ei


Mă uit la oameni cum uită de ei, se pierd în semnele celorlalţi convinşi de autenticitatea semnului, mă uit la oameni şi mă pierd printre gesturile lor, printre vorbele lor fără sens, direcţie aleatoare, un pic la stânga, un pic la dreapta, ce contează impresia generală, oamenii se încred în semne, semnele le definesc mişcările, micile mişcări aleatoare, un tot dezechiibrat, mă uit la oamenii şi-mi număr greselile, nu-mi ajung degetele, cer cu împrumut de la omul cu nasul lung, omul cu nasul lung n-are să-mi dea, omul cu nasul lung are şi el greşelile lui, multe, late, mă uit la oameni şi mă pierd printre gesturile lor, semnificaţii răvăşite de demoni în faşă, mă uit la oameni şi nu mai înţeleg nimic, îi întreb din ochi pe oameni „unde v-aţi pierdut direcţia?” oamenii îmi fac semne aleatoare, oamenii dau impresii greşite, le număr greşelile dar nu-mi ajung degetele, cer cu împrumut de la omul cu nasul lung, omul cu nasul lung se face că plouă, omul cu nasul lung îmi ignoră lipsurile, eu trag concluzii pripite şi continui să mă pierd. Printre oameni şi semne. Printre semnificaţii şi direcţii aleatoare. Mă uit la oameni cum uită de ei, îmi fac cruce şi plec.

4 gânduri despre &8222;Mă uit la oameni cum uită de ei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s