Dintr-o strachină în alta


Criminalistul avea nevoie să simtă că trăieşte mai intens ca alţii, viaţa Criminalistului era o viaţă fadă animată de doar câteva personaje. Bunica, bunicul, fratele bunicii, mătuşa din partea bunicului şi găinile. Toate bătrâne. Viaţa Criminalistului mirosea a naftalină de dimineaţă şi până seara şi mai ales noaptea. Serile Criminalistului erau toate la fel : bunica se plângea de spate, bunicul de vreme, fratele bunicii de reumatism, mătuşa din partea bunicului de gută. Găina nu se plângea, gaina dormea. Crescuse Criminalistul legănat de tot felul de reţete de soiuri diverse, în mare parte necompensate, de nenumărate dioptrii, din ce în ce mai mari, de câte o duzină de mătănii sănătoase pe zi “doamne fereşte de boli că de altele ne ferim singuri, mori cu zile în spitalele lor şi alta nu”, crescuse Criminalistul deja bătrân, în ritmul bătrânilor, cu problemele lor cu tot, în jurul bătrânilor cu bolile lor cu tot, crescuse Criminalistul îmbătrânind la rândul lui în ritmul bătrânilor cu toate grijile lor cu tot.

Călcase Criminalistul în străchini de pe la cinci ani în sus, se trezise la un moment dat abandonat într-un şanţ umplut cu pietre şi bătut de ploi. Se împiedicase pur şi simplu, nu, nu intenţionat, soarta îi scosese în drum şanţul şi ochelarii aburiţi picurii. Se împiedicase Criminalistul pur şi simplu şi acolo rămăsese, ploua marunt pe înserat şi Criminalistului îi era tare bine. Singur cu pietrele. Era o senzaţie abstractă, diferită de toate celalalte senzaţii, Criminalistul se imagina piatră la rândul lui, şanţ la rândul lui, se imagina pat şi pernă şi noaptea cădea încet-încet, se făcea aproape zece, trecut de zece, bunica se îngrijora, tensiunea îi creştea, Diazepamul şi-l înghiţea, bunicul înjura “aşa l-aţi educat, vagabond îl aveţi”, bunicul se îmbăta, bunicul uita, fratele bunicii îi susţinea “las’ că vine el, o să vedeţi voi că vine el”, mătuşa din partea bunicului se îmbrăca, mătuşa din partea bunicului îl căuta,mătuşa din partea bunicului îl găsea, Criminalistul nu-şi amintea decât de senzaţia de noapte şi de ploaie, de câteva lumini răzleţe – lumânări? – un miros amar de tămâie, un miros acru de ţuică bătrână, Criminalistul se trezea doar într-o bună dimineaţă, mult, mult mai târziu, slab şi tras la faţă bunicul îi povestea “nu erai asigurat, nu eram asiguraţi, de evacuare aeriană nici nu s-a pus problema, am tăiat găina, am tăiat toate găinile, am făcut chetă la vecini, am încercat la serviciile de urgenţă şi asistenţă 24/7, nu erau destule găini, am sunat doctorul de familie, doctorul de familie n-a vrut să vină pentru patru găini, am tăiat şi găinile vecinei, pe datorie, a venit doctorul într-un final, te-a consultat, reţeta ţi-a dat, nu erai asigurat, nu eram asiguraţi, medicamente n-am cumpărat, nu mai aveam găini de tăiat, cu bicarbonat de sodiu te-am tratat, nu erai asigurat, te subţiai pe zi ce trecea, cu pătlagină am încercat, cu ceai de mentă te-am hidratat, multe alte leacuri băbeşti am încercat, n-a fost să fie şi pace, două duzini de lumânări am cumpărat, preotul l-am chemat, cu lacrimile în ochi l-am rugat, preotul ne-a refuzat, politicos dar ferm ne-a refuzat, n-aveai asigurare, n-aveam asigurare, la toţi sfinţii ne-am închinat, toate păcatele ni le-am partajat, cu vecinii, cu rudele, cu prietenii. Într-un final ne-am împrumutat la C.E.C şi asigurare ţi-am luat, lucrurile s-au schimbat, nu numai lucrurile dar şi privirea oamenilor s-a schimbat, mult mai înţelegătoare, mult mai compătimitoare, erai asigurat, serviciul de urgenţă am sunat, serviciul de urgenţă a răspuns amabil, înţelegător, ne-a propus un elicopter, nu eram noi oameni de elicopter, erai asigurat, am cerut un specialist, ne-au trimis un specialist, specialistul a venit, te-a găsit, te-a pipăit, te-a consultat, reţeta ţi-a dat, erai asigurat medicamente ţi-am cumpărat, erai asigurat, intrare liberă la orice spital, public sau privat ne-a sugerat, am refuzat, erai asigurat, tratament în ambulatoriu am preferat, supă cu tăiţei ţi-am preparat, zile în şir, te-am sechestrat, zece zile la pat te-am obligat, erai asigurat”

Când se trezea Criminilastul realiza: cât de norocos fusese, cât de frumoasă era viaţă, chiar şi în mijlocul unor bunici cu rudele lor cu tot, cu grijile şi cu bolile lor cu tot, cu bombănelile lor cu tot, când se trezea, Criminalistul îşi spunea că va evita pe viitor toate străchinile, indiferent de formă, material, aşezare, că va evita toate şanţurile şi toate ploile şi toate pietrele. În limita posibilului.

Criminalistul trăsese apoi concluzia care trebuia trasă, evitase de atunci zilele cu ploaie şi şanţurile şi pietrele.

 

2 thoughts on “Dintr-o strachină în alta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s