O toamnă pe gustul frunzelor


Îmi caut starea „aceea” cu lumânarea, calc peste toamnă cu egoismul dimineţii aburite, ignor frunzele, igor moartea tăcută a frunzelor, mă lipesc de culoarea frunzelor şi alunec visând. Miroase a fum, miroase a sâmbătă cu faţa la cearceaf, cer două pachete de paracetamol, continui să caut. Caut ochii oamenilor, oamenii nu mai au ochi, oamenii sunt pierduţi în ceaţa deasă, caut zâmbetele oamenilor, nu gasesc decât rictusuri, zâmbete bete, caut sentimente, privesc galbenul, privesc portocaliul, există un oarecare sentiment de toamnă, există un oarecare sentiment de sâmbătă, stau să cad între un trotuar prea înalt şi o frunză prea stoarsă, nu cad, mă bucur, zâmbesc idiot şi continui să caut, nu găsesc decât o toamnă pe gustul frunzelor. Moartă.

4 gânduri despre &8222;O toamnă pe gustul frunzelor&8221;

  1. Ca și Modigliani, cred că poți vedea ochii oamenilor doar când ajungi să le cunoști sufletul. Oare oamenii fără ochi nu mai au suflet sau noi nu mai avem disponibilitatea, răbdarea, putința să le cunoaștem sufletul?

    1. Mie mi se intampla sa citesc oamenii dupa ochii. Exista priviri si priviri. Definitorii. Mi s-a intamplat deja sa nu dau atentie primei impresii si a fost sa fie cu pacat. Cred ca noi nu mai avem rabdarea si starea necesara. Dar trec toate…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s