Abisuri

În căutarea adevărului interior

În viață fă-ți de cap, cu cap, până peste cap

    Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu

    Published by

    Bloger Abisuri

    pe


    Mutat aici 

    8 răspunsuri la „Mă împiedic în pauze, mă ridic spaţiu”

    1. Avatarul lui Cristian
      Cristian

      Io tăt cu fise care pică greu … „Spaţiu” are mai multe înţelesuri. Şi belea, se potrivesc destule dintre ele atât modului tău de a scrie cât şi textului acestei seri. Un cât de mic ajutor dat unui creier aflat şi el între spaţii şi pauze se poate ?

      Răspunde
    2. Avatarul lui abisurile
      abisurile

      În accepţiunea acestei seri spaţiul este definitoriu. Ca şi pauza. „Un blanc” cum ar spune prietenii francezi. Adică o lipsa de legături. O lipsă pur şi simplu. O necesitate lipsă. O lipsă necesară. Cu textul de azi am incercat marea (bucla) cu degetul.

      Răspunde
      1. Avatarul lui Cristian
        Cristian

        Mă crezi, nu mă crezi, ăsta e răspunsul pe care-l intuiam. Gata ! Declar lipsit de modestie că am ajuns să te înţeleg. En fin …

        Răspunde
        1. Avatarul lui abisurile
          abisurile

          Deci „m-ai citit”?

        2. Avatarul lui Cristian
          Cristian

          Aiurea. Mă dădeam mare. Cică nu s-a născut încă bărbatul care să înțeleagă pe deplin femeile. La tine, „chestia” asta ar trebui înmulțită cu 1.000.

        3. Avatarul lui abisurile
          abisurile

          😉 eu sunt din alea cu pareri. Parerea mea este ca vorbele trebuie sa puna pe ganduri.

    3. Avatarul lui Monica
      Monica

      Pauzele, spatiile. Actiunea pe fundal de „inca o bucata de timp”. Cand iei nimicul ala si il pui in cuvinte, ai o mica victorie in fata lui. Cand il scrii ca sa fie citit si imaginat exact asa cum e, poti sa il auzi cum urla. Pe muteste, ca pauza si spatiul sunt cam limitati.

      Citit, placut, imaginat. Gandit ca n-ar mai trebui sa las sa treaca, pur si simplu, acel gen de seri. Trimis catre tine o multumire in gand.

      Răspunde
      1. Avatarul lui abisurile
        abisurile

        Da, ai dreptate. Cand creste cuvantul in urma nimicului e o mica victorie; Este efectul acela cautat cu lumanarea. Multumesc. Uneori nimicul e productiv. Doar uneori. Trimis catre tine un buchet de cuvinte.

        Răspunde

    Răspunde-i lui Monica Anulează răspunsul

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Bună,

    Sunt Dana

    Îmi place să scriu, să grădinăresc, să gătesc și să călătoresc

    Articole recente