Monotonie


De fapt nu ştiam de unde să încep. N-aş fi vrut decât să continui, să mototolesc perna aia până la capăt. N-a fost să fie, am năvălit bosumflată şi a trebuit să continui. Îmi cădeau pleoapele, le adunam şi le lipeam aşa cum puteam. Nu-mi ieşea lipitura perfectă, simţeam imperfecţiunea pe la crăpături.

Nu insistam, continuam numărând incet. Când nu mă interesa deloc, închideam doar ochii şi măream frecvenţa. Aveam controlul suprem asupra numerelor. Din când în când priveam cu coada ochiului. Nu se întâmpla nimic deosebit, lucrurile nu se petreceau decât între două intervale binecunoscute. Eu nu cunoşteam intervalele până azi la ora nouă. Te-am citit şi am aflat de ce. De ce poate. De ce oare. Ce mai contează de ce. Ţi-am sugerat să continui, să continui dacă îţi face plăcere, ce contează plăcerea şi mai ales ce contează interesul celorlalţi ? În definitiv actul în sine este un fel de evadare, poarta ta dincolo de rutină. Te-am lăsat să crezi că se poate şi mai rău. Nu ştiu dacă m-ai crezut, încă mai aştept să mă crezi. Un semn.  În aşteptarea „semnului” am primit un SMS „Vos deux agents du KGB reprennent du service”. Am citit SMS-ul şi am zâmbit. De unde oare să fi ştiut?

Apoi mi-ai vorbit despre frustrare şi eu ţi-am spus că nu mă deranjează. Frustarea este un act sincer de autenticitate. Mi-ai spus apoi, pe la cinci fără cinci,  să mai dau un semn de viaţă. Ţi-am răspuns că da dar de fapt nu. Începusem să mă rup pe la crăpături. Le simţeam pleznind una câte una. Nu ştiam cum să-ţi spun, nu ţi-am spus nimic, am plecat pur şi simplu, deconectandu-mă.

Anunțuri

8 gânduri despre „Monotonie

  1. Ufff… Iar mi-ai făcut creierii varză. De Bruxelles, că creierii mei sunt mici. Dovadă că n-am înţăles nimic-nimic-nimic… 😦
    Daaaar… îmi place noua temă a blogului tău. 🙂

    1. Chiar la tine m-am gandit cand am scris articolul asta. Mi-am spus ca sigur vei lasa un comentariu in care-mi vei marturisi ca n-ai inteles nimic. De data asta iti acord joker-ul. E … cum spui tu, adica varza (dar varza elaborata) caci se bazeaza pe fapte reale. Dar stii tu, mie-mi place sa povestesc realitatea altfel, sa pun de ganduri. Este doar povestea unei zile oarecare. Relativ la tema : dupa aia am vazut ca avem gusturi asemanatoare (jur ca n-am „copiat”). Pur si simplu am simtit deodata blogul batran si am considerat ca o cura de infrumusetare nu i-ar strica; Si acum traducerea (pam-pam) : m-am trezit din obligatie ca tare as mai fi dormit, am muncit din obligatie (ca tare nu m-as fi trezit), m-am interesat in treacat de diverse lucruri (gen : de ce nu-mi citeste nimeni blogul – in treacat fie spus am fost dezamagita sa aflu ca 30 unici / zi este considerat putin, eu ce sa mai zic?) apoi am continuat pana a trebuit sa caut un raspuns „cat de cat inteligent” , am gasit chestia cu autenticiattea si am fost mandra nevoie mare. La cinci am incheiat ziua de lucru si am tras concluzia. In articolul de fata. Cam asta ar fi. Vezi ca nu suna teribil povestit asa… in povesti …

      1. Nuuuu… Fugi de-aici… Încerci ori să mă împaci ori să dinamitezi definitiv bruma de încredere pe care o mai am în propria putere de a pătrunde-n profunzimea unor lucruri. Nu putea fi aşa simplu, măi …

  2. Aia cu de la 9 la 5 am priceput-o şi io. Că am văzut şi filmul. În rest, crăpăturile tale s-au transformat în falii la nivelul cortexului meu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s