Şi copiii au cearcăne


Scrisesem  undeva că cine dracu’ să rezoneze cu un tren şi cineva îmi răspunsese că poate chiar nu cu trenul. Şi cum citeam eu comentariul cu pricina din autobuzul verde care urmase după metroul rosu ce urmase după trenul gri care tocmai ce, am văzut pe geam un copil mic cu nişte cearcăne mari şi mi-am spus că aş putea scrie despre asta, despre cearcăne.

Că cearcănele n-au vârstă, că nu există motiv de complexare din cauza lor, că până şi copii le au, la cea mai fragedă vârstă apar ele, cearcănele. Şi apoi am privit-o pe mama copilului să văd dacă ea are, cearcăne şi am constatat că nu, ea nu avea cearcăne. De unde am tras concluzia că şi m-am gândit că nu e tocmai o concluzie cu capul pe umeri căci cum naiba să, aşa ceva nu se poate, cine a mai pomenit copil cu cearcăne şi mama fără. Apoi l-am privit pe tată – da, era şi el pe acolo, uitasem să – şi am constatat că nici el nu avea. Cearcăne. El se juca cu jucăria copilului, un ursuleţ galben din pluş. Şi-am tot privit eu ursuleţul ăla si am ajuns la concluzia că ceva nu era în regulă cu familia aia, că nimic nu era aşa cum învăţasem eu că trebuie să fie. Şi mi-am spus că-i musai să scriu despre asta poate rezonează cineva cu nedumerirea mea şi-mi dă un răspuns pe cinste.

Sau poate că nu şi nu-i bai.

14 gânduri despre &8222;Şi copiii au cearcăne&8221;

  1. Copilul o sta mult cu nasul cu calculator, mai ales noaptea… și evident, părinții nu.
    Eu-mi amintesc de colegi cu cearcăne, din școala gimnazială, o fată și un băiat, ambii plinuți spre obezi. Să fie vreo legătură??!

    1. Legătură sigur este. Cu statul cu „nasul în”. Căci asta înseamnă nesomn. „Problema” cu copilul de azi este că … avea vreo 8 luni. Atât doar. De unde şi mirarea „cum naiba?”

  2. Copilul era bolnav. Un copil atât de mic nu are de ce să aibă cearcăne dacă este sănătos. Din păcate, bolile grele lasă în urmă cearcăne. Şi nu, nu din cauza lipsei de somn fac cearcăne copiii. Uneori din cauza paraziţilor intestinali (ceea ce nu cred că era cazul la 8 luni), alteori se nasc cu malformaţii congenitale la inimă şi asta e o cauză a cearcănelor, sau au o problemă a sângelui. Un copilaş cu cearcăne e un copil care trebuie neapărat dus la medic.

    1. Părinţii nu păreau să-şi fi dat seama. Sau poate că nu mi-am dat eu seama ? Cine va ştii vreodată? Sper să-i fie bine micuţului, avea o privire tristă şi puţin galbenă

  3. Mi-l imaginam mai mare pe copil, apoi am citit prin comentarii și am văzut 8 luni. Și totuși… de ce vrei să ți se răspundă la întrebare? Uite, dacă am citit comentariul de mai sus, cel cu copilul bolnav, care reprezintă probabil cea mai plauzibilă explicație, parcă a pierit misterul ăla pe care ai reușit să-l trezești în mine. Lucian Blaga avea dreptate…🙂

    P.S: Ce-mi plac postările astea care pleacă de la un lucru mărunt, iar tu, ca scriitor, le dai o formă atât de diferită, încât cresc în ochii noștri, poate mai tare decât în ochii tăi, cel care ai fost de față. Doamne, ce-mi plac!

    1. Să înţeleg că am reuşit să rezonez? Plecând de la un fapt divers, o imagine prinsă din zbor? O întrebare a unui călător? Am întrebat pentru că m-a mirat. Era primul copil cu cearcăne pe care îl întâlneam şi pentru un scurt moment mi s-a părut că seamănă cu mine .

  4. Copilul avea colici și nu dormea? Era îngrijit de bunici care nu dormeau (aveau și ei cearcăne) și scos la plimbare (doar) de părinții fără cearcăne. Hmmm. Nu. Ceva nu funcționează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s