@Mark Kamalov
Hai să ne întâlnim
Şi să ne aducem aminte toamna
Cădeam şi noi printre frunze şi pietre
Odată cu ea, galbeni-portocalii
Între două pietre vorbeam tăceri
Şi-ntre două tăceri buzele mimau nimicuri.
Nimicurile acelea nesemnificative
Acopereau lumea cu pietre aproape cubice
Umplând goluri cu semnificaţii ascunse
De când lumea …
Între două lumi
Noi deveneam tăcuţi una cu toamna
Apoi dispăream încet
Una cu frunzele.
Abisuri 
Aici e o primăvară, de-ți vine să tremuri! Nu știu ce-a întors-o pe madam Toamnă din drum…
Aici fix pe dos. Adica s-au intors toate Toamenle de peste tot si au navalit peste noi. Aici. Dra trece. Totul trece. Pana si toamna…