Sau poate chiar mai


Aristocraţii pe aici se văd cu ochiul liber. Au o încredere deosebită în ceea ce sunt sau nu sunt capabili să facă. Eşecul şi tot ce vine odată cu eşecul sunt pentru ei doar „praguri” pe care, desigur, le trec cu brio, transformându-le în adevărate victorii anunţate în sunet de trompetă drept „ce-a de-a N-şpea minune a lumii”. Şi tot incrementează până te apucă dracii de cum pot fi ei de capabili şi tu nu şi sfârşeşti prin a crede că tot ce zboară se mănâncă şi dai şi tu să treci pragurile, unul câte unul, dar TU, tu dai cu capul de tocul uşii la primul prag căci TU, tu nu ai şcoala trecerii pragurilor. Unii au nume „cu particulă” şi, în general, posturi bine situate că, de’, există o onoare şi o stemă şi un blazon de transmis din generaţie în generaţie şi totul se decide de părinţi când aleg şcoala şi semnează frumuşel cecurile cu semnăturile acelea sofisticate şi, odată intraţi acolo, la şcolile acelea de renume, copiii devin fix ce şi-au dorit părinţii să devină, oameni cu funcţii importante şi tot bagajul necesar unui leader crescut şi educat conform tradiţiei. Desigur, există şi excepţii, dar eu n-am întâlnit decât câteva. Tot restul aveau cu adevărat ceva de spus, dar nu într-atât de mult şi într-atât de profund şi într-atât de deosebit, încât să nu ofere o mică şansă şi celorlalţi, poate la fel de inteligenţi – sau poate chiar mai – care n-au avut şansa să se nască cu blazon. Că de’…

Articolul integral aici

2 gânduri despre &8222;Sau poate chiar mai&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s