@ Steven Diaz
La un moment dat m-am pierdut undeva pe drum. Mi-am dat seama doar după umbra lung răsfirată de la un capăt la altul. Începusem se pare să văd lucrurile de sus de tot nereușind mai deloc să le percep sentimentele la adevărată lor valoare.
Știam că m-am pierdut din vorbele înțelepților :
“Undeva la marginea sentimentelor se nasc dorințele
La capătul dorințelor se nasc frustrările
Apoi greul curge cum îl mână înstinctul
Dând doar roată situațiilor pe toate părțile
Analizând și bunele și mai puțin bunele
Dintr-un punct de vedere complet diferit.”
La un moment dat am început să diger starea de fapt … urcasem, poate, puțin prea sus din dorința ascunsă de a fi la o înălțime peste medie. Dintr-o perspectivă puțin diferită , cu cât priveam lucrurile mai de sus , cu atât mi se păreau mai mici .Și atunci îmi doream din toată inima să-mi recapăt înălțimea minima să le pot vedea un pic mai mari.
Totul e relativ și practic imposibil de stabilizat.
Răspunde-i lui abisurileAnulează răspunsul