@ Max Bender
Stau ascunsă în spatele
Unui mare semn de întrebare
Mă doare cocoaşa şi totuşi
Zâmbesc în continuare
Oameni plouaţi trec grăbiţi
Direcţii aleatoare
Oameni gri-ud scot semne de exclamare
Obrazul roz bonbon tresare-n ritm de ploaie
Ochiul – lacrimă imprimă doar mirare
Tendinţe acaparatoare
Opresc oameni din drum la semafoare
Gri-udul indică o amplă nepăsare
“Aşteptaţi-va rândul la nemurire”
Indică roşul
“E coadă destul de mare”
Stau ascunsă în spatele verdelui crud
Ignorând roşul cu încăpăţânare
De la spate sunt împinsă
De principii moralizatoare
Număr ploile căzând
Stropii dau senzaţia de mult
Iar multul dă valoare.
“Valorea-i relativă”
Mi se strigă în gura mare
Inghit strigătul.
Cruntă resemnare!
Stau ascunsă în spatele verdelui crud
Şi-mi văd de lumea mea
Utopia valorii-volum
M-a lăsat fără suflare.
“Ar trebui să intervin ?”
Încerc c-o întrebare
„Utopia valorii –volum îmi provoacă”
O mare consternare”
Abisuri 
Lasă un comentariu