Înghiţea în sec

@ Jack Finnigan

Se dădea iniţial rotundă, o perfecţiune oglindită in trotuare îmbibate, oameni plouaţi invadau cafenele roşii, îşi strângeau umbrele negre sub felinare portocalii şi apoi o priveau, ea cădea satisfăcută, zgomot compatibil cu astfaltul, negru şi percutant, volum ajustat la situaţie „aţi spus caniculă?”, ea cădea rotundă, adunându-se mormane, oameni plouaţi priveau chelneri sictiriţi, ceşti plouate dădeau pe lângă zaţul altora, cineva privea când cerul când ceasul, piaţa se golise deja, de tot, demult, numai fântână privea mormanele, fântâna luase parca ea formă mormanelor…

Se dădea apoi zdrobită, o apăsa indiferenţa înconjurătoare, privirile pierdute, volumele mult peste aşteptări. Oameni plouaţi zdrobeau ţigări fumate în grabă privind zaţul scurs între mese metalice, mucuri aruncate la întâmplare atingeau aleator mormanele de volum variabil.

Autobuze încărcate inundau mormane, trotuare, oameni, ploi …
Se dădea topită, privea cerul senin şi înghiţea în sec.