N-o să te simtă

Vino să-mi deschizi orizontul
Cu palmele spumă
Și ochii nor plângând a gol
Și mâinile tale teacă
Căutând sub apă
Ziua aceea pierdută sub nisipul fierbinte
Ce-mi spuneai tu râzând
„N-o să te simtă”
Și eu simțeam că tu minți fără să vrei
Și te credeam
Și amestecam
Nisipul cu privirea
Marea cu nemurirea
Și mințeam la rândul meu murind câte puțin
La fiecare spumă și-ți spuneam
“Vino să-mi fierbi sufletul în clocot
Sub pietrișul scoică
Doză fină
De cofeină
Amestec ciudat
De tine zâmbind savuros
Și acel ibric așezat frumos
Peste buric”
Îmi spuneai atunci
Că n-o să mă doară
Că atingerea apei e doar o clipă
Scufundată într-o călimară
Și tot restul timpului
Lăsat afară
Și eu sorbeam adânc
Cafeaua la buric
Amestecată doar un pic
Cu puțină frișcă și cu mult din tine
Până ce cădea noapte
Peste mâinile tale teacă
Căutând sub apă
Ziua aceea pierdută…