Fericirea de a fi

E rană vie urcată cu forța într-un Audi 4 și lăsată să curgă la vale. Șosea îngustă, arbori pe margine cât cuprinde și-n rest, o muzică în surdină. Oamenii încă dorm, orașul e în pantă, sufletul ei se prelinge la vale. Nimănui nu-i pasă. Și-n definitiv de ce i-ar păsa? Semnificația gestului le-ar scăpa printre degete și proporțional, raportat la numărul de necunoscuți care ar avea o opinie de exprimat, numărul celor care ar da o secundă dintr-o viață să asculte și, un pic mai mult, să o înțeleagă, s-ar dovedi constat nesemnificativ de mic.