Sparge-mi inima
În 4 sentimente
De egală importanță
Repartizate uniform
Și lipite cu o doză infinită
De speranță
Pe linia paralelă cu lumea
Ce ne desparte
În patru emisfere nordice
Din neant și complet absurd
Inventate.
Stoarce- mi sufletul
Cu tine cu tot
Cât poți de fin
Și de meschin
Și apoi trimite mesaj
Că -n lipsa unui anumit tip de nuanță
Nu mai există
Nicu urmă de speranță
Că orice ai face
Și oricum te-ai învârti
Nu vei putea niciodată
Prea rezistent la mine
Să devii
Și de aceea uneori te rupi și fugi
Călcând totul în picioare
Complet indiferent
La urma care doare
Căci tu, îmi scrii cu două – trei virgule
Lipsă,
Tu ești indemn
De vis degeaba și deplin…
Abisuri 
Oricât l-ai înmulti pe zero cu o cifra oarecare,
chiar daca îl ridici la o putere infinita, n+unu,
obtii acelasi rezultat N(i)mic, un nul fara valoare,
ce va strabate virtualu’nselator, precum la sah nebunu’ ! 🙂