Buchetul


Literatura ca utopie

Macin la greu sentimente ascunse privirilor și tac. Dincolo de mine, un lan de grâu creste sub un soare ucigător. Din când în când, ploaia spală amintirile și le trimite bulbuci spre infinit. Apăsarea zilei zdrobește lanul și, din considerente practice, decid să fac un buchet amestecat. Trei fire de grâu, o senzație ciudata, trei picuri efemer și, în rest, un verde cât cuprinde, probabil chiar dincolo de zare. Număr cozile, sa fie impar. Este. Nu știu de ce, dar este conform credinței. Sunt superficial de superstițioasa și, uneori, toată această nebunie legată de numere și practici frecvente mă scoate din rutina zilnica și ma bucur ca există posibilitatea. Leg buchetul cu certitudinea că nu trebuie strâns prea tare și aleg o panglica mov. Ansamblul, de o armonie desăvârșită, îmi clătește sufletul și, dintr-un motiv pe care decid să nu-l analizez, încep sa râd în hohote depline. E deja soare…

Vezi articolul original 54 de cuvinte mai mult

Un gând despre &8222;Buchetul&8221;

Lasă un răspuns la Iosif Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.