Mucuri


Ajung în stație la fără cinci. Ratez autobuzul, mă sprijin de un stâlp. Stația e goală, banca de plastic e crăpata, pe jos, de jur- împrejurul pungii de gunoi transparente, numai mucuri. Mucuri subțiri cu pete de ruj, mucuri groase, fumate până la capăt, mucuri stinse prematur, mucuri muscate, mucuri de toate felurile.

„Niște nesimțiti” îmi spun.

Apare un tip de nicăieri și mă întreabă cât e ceasul. Revin dintre mucuri și tresar. „Nu știu cât e ceasul” îi răspund apoi privesc din nou mucurile. Vreo cinci, aruncate lângă peretele de plexiglas, par mai vechi decât celalalte. Îmi imaginez scena: un bărbat, la vreo patruzeci de ani, puțin cherchelit, nu foarte cherchelit, o petrecere între colegi, câteva beri, câteva bancuri porcoase, două pahare de vin și „ea”. Ea nu l-a băgat în seamă toată seara, cu toate că el a făcut tot posibilul să iasă în evidență. La unu fără zece, gazda a început să caste. Ostentativ sau nu, ceilalți au înțeles. Ea a chemat un taxi, el s-a decis să ia autobuzul de noapte. Când a ajuns în stație a citit orarul și s-a bucurat că mai avea doar douăzeci de minute de așteptat. Ca să treacă timpul mai ușor, și-a aprins o țigară. Fără să vrea, au început să -i treacă întrebări prin cap. Prin creier. Prin minte. În fine, nu era o persoană foarte culta, dar totuși… Unde dracu’ o fi greșit? De ce era mereu transparent pentru „ele”? Habar nu avea, femeile fuseseră dintotdeauna complicate. Și-a mai aprins o țigară și apoi încă una. La și douăzeci și șapte și-a dat seama că e sâmbătă seara. „La dracu cu orarul de weekend” și-a spus și a scuipat pe lângă punga de gunoi. Apoi și-a mai aprins o țigară și a luat-o ușor spre casă.

„Da, sigur așa a fost” îmi spun. Apoi ridic capul și dau nas în nas cu tipul din stație. Mă întreabă dacă autobuzul numărul patru a trecut. El are chef de conversație, eu n-am, îi răspund sec și mă întorc la mucuri. De plictiseală încep să le număr. Sunt cel puțin cincizeci, dacă nu mai multe. Nu ajung să le număr pe toate, la și zece vine autobuzul. Înainte să urc, sting țigara, arunc mucul dar ratez punga de gunoi.

În stația goală sunt acum cel puțin cincizeci și unul de mucuri și – un tip.

A naibii nesimțita!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.