Relief


Mi-au crescut munți printre degete și unghiile au început să curgă câmpii. Dincolo de vârful ascuțit al dealului din fața ochilor există un infinit de povești încă nenăscute, încă netrăite, încă nerespirate.

Cu ochii în creasta zidului care desparte lumea mea de lumea celorlați, aleg la întâmplare un fir narativ. Este unul simplu, curge line și nu încurcă pe nimeni. Nici măcar pe mine.

Fata, o brunetă copilăroasă, sare coarda într-o curte cu cimentulsărit. Ciment prost, învârtit la mână de un zidar fără experință. Fata nu știe, nu a trăit vremea cimentului amestecat la mână.
Lângă fată, puțin mai încolo, trei găini albe, de carne și un cocoș pestriț, de talie mică. Fata nu știe, dar cocoșul nu e prietenul ei. În mintea lui nu se țes gânduri, nu se coc răzbunări nu se iscă planuri de nici un fel. În mintea lui nu există nimic dar ochii au capturat de ceva vreme mișcarea. Prea sacadată, prea previzibilă.

Fata sare egal, la intervale exacte, cocoșul se apropie tăcut. La al șaselea salt, odată cu fata sare și cocoșul la glezna fetei, fata se sperie, nu anticipase, nu prevăzuse, nu auzise. Se oprește brusc, undeva în aer și-și dorește să rămână acolo, atârnată de un nor invizibil, într-un echilibru precar.

Nu rămâne, legea gravitației intervine, fata revine cu picioarele pe pământ, cocoșul, enervat, ciupește, fata țipă, o doare, coarda cade, o formă ciudată pe cimentul sărit rămăne, cimentul se sparge în bucăți mici sub tălpile fetei, stropi mici de transpirație cad pe bucățile mici de ciment, cocoșul fuge, fata fuge, coarda rămâne, o formă ciudată lipită de astfalt, mie mi-au crescut munți printre degete și unghiile au început să curgă câmpii.

Nu știu ce direcție să-i mai dau fetei și nici ce viitor să-i rezerv cocoșului. Din cauza zidului care desparte lumea mea de lumea celorlați, mă blochez complet, firul narativ cade, o formă ciudată zace pe cimentul spart, cocoșul rămâne suspendat undeva între glezna și genunchiul fetei, iar fata, fata probabil că n-ar fi trebuit niciodată să existe.

În urma ei, doar coarda și câțiva stropi de sudoare lasă să se înțeleagă că a existat odată, efort creativ. Tot restul s-a spart in bucăți mici, nesemnificative pe care nimeni nu a mai reușit vreodată să le pună cap la cap.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.