Dealul Melcilor


Ne-am născut pe dealul Melcilor, vara strângeam nuci și nu mănâncam tocanita de melci iar iarna ne dădeam cu sania până ne opream în gard sau până puneam frână când cineva striga „pârtie” sau până când vedeam, după nuci, farurile Daciilor albe, turate la maximum, forțare să urce dealul. Multe nu reușeau să ajungă până sus, la mijlocul pantei începeau să se rotească în jurul dunelor de gheață formate până ajungeau să se oprească într-o poziție ciudată, niște forme la fel de ciudate trantite în mijlocul unui deal plin de copii, sănii și nuci, căruia cineva îi dăduse un nume ciudat care nu avea nimic de-a face cu nimic cunoscut.

Melcii apăreau doar prin curțile caselor de la baza dealului sau prin tufele de la marginea drumului.

Am conștientizat cu adevărat existența Melcilor la prima întrecere organizată într-una din curtile de la baza dealului.

Melcii, așezați inițial în linie dreaptă, o luaseră razna imediat după ce strigasem „start”. Melcul numărul doi intrase pe culoarul melcului cu numărul trei, Melcul numărul trei pierduse startul iar Melcul numărul patru o pornise în sens invers. Doar Melcul numărul unu înaintase drept, foarte încet dar drept, dar până la urmă ne plictisisem să-i facem galerie și îl lăsasem baltă, pe el și pe toți ceilalți trei melci pe care ne-am hotărât deodată să nu-i mai facem tocanita, căci numai gândul că cineva ar putea mânca melci ne făcuse să ragaiam prostește și să râdem ca niște copii prosti ce eram, fără să știm că peste ani de zile, mult după ce Daciile vor dispărea și livada de nuci va fi înlocuită cu un ansamblu rezidențial de patru stele cu vedere peste oraș, vom ajunge într-un oraș mare, cu străzi late, fără sănii și fără Dacii în care iernile erau fi plate, fără dealuri, fără sănii, și vom afla îngroziți că melcii, serviți cu un sos gros de usturoi, erau una dintre delicatesele care le definea națiia.

Abia atunci, peste mări și țări, am realizat că exista cu adevărat o legătură intre dealul Melcilor și melci iar nucii, copii, Daciile și săniile erau doar simple întâmplări, la fel de ciudate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.