De toamnă


În fiecare dimineață adaug două lingurițe
Aproape pline
Apoi aștept să nu fiarbă
Clocotul le-ar zdrobi inimile
Asta știu din experiență
Era toamnă și-n urma ta
Rămăseseră doar câteva litere
Nu mai simțeai, nu mai credeai
Mă rugai să te iert, nu era cu intenție
Era doar o cafea amară din care sorbeam Literă cu Literă
Până ajungeam la capătul toamnei
Avea gust de zaț toamna în acea dimineață
Ploua mărunt și eu fierbem mărunt
Clocotul îmi zdrobise atunci inima
Asta știu cu siguranță, de atunci adaug mierea
Doar după ce trece clocotul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.