În fiecare dimineață adaug două lingurițe
Aproape pline
Apoi aștept să nu fiarbă
Clocotul le-ar zdrobi inimile
Asta știu din experiență
Era toamnă și-n urma ta
Rămăseseră doar câteva litere
Nu mai simțeai, nu mai credeai
Mă rugai să te iert, nu era cu intenție
Era doar o cafea amară din care sorbeam Literă cu Literă
Până ajungeam la capătul toamnei
Avea gust de zaț toamna în acea dimineață
Ploua mărunt și eu fierbem mărunt
Clocotul îmi zdrobise atunci inima
Asta știu cu siguranță, de atunci adaug mierea
Doar după ce trece clocotul
De toamnă
Abisuri 