Naufragiul


De jur împrejur sunt stânci, pietre, valuri, am mâinile sugrmate de alge vezi, puturoase, și-n gură simt un gust amar, de cafea veche, fiartă prea mult. Îmi simt capul prea mare, ochii prea stinsi, degetele prea reci, corpul prea greu, refuzând mișcarea, înlemnit într-o poziție ciudată, îngropat, dezgropat, spălat în cadenta valurilor și apoi abandonat. Undeva, dincolo de stânci, cântă un cocoș, sau poate doar strigă cineva „bețivul naibii”, sau poate am inventat totul, habar nu am pe ce lume sunt.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.