Știi? Mă strâng gândurile astea de mă sufoc. Uneori sunt atât de multe încât îmi vine să deschid fereastra, să scap de ele.
Dar, în realitate, gândurile nu au aripi. Zboară doar, de colo colo, în virtutea unui fenomen pe care nu l-am înțeles niciodată. Mi-a explicat odată, mai demult, cineva dar nu am reținut mare lucru. Era vorba de niște energii de nu știu care fel. N-am reușit niciodată să reproduc acea stare la comandă. vine când îmi e lumea mai dragă. De exemplu, când stau în pat și aștept să adorm, încep să număr oi sau cifre sau, pur și simplu, încerc să nu mă gândesc la nimic. E foarte greu să nu te gândești la nimic. Ar fi ca și cum nu ar mai fi. Mi-e frică să nu mai fiu. Probabil de aceea mă stâng merei gândurile de nu mai pot. Șase sute de calorii am consumat azi noapte doar încarcand să nu mă mai gândesc. Și tot n-am reușit.
Abisuri 