Hong Kong. Sau pe acolo.

Mi s-a rupt filmul înainte să-i trag una lui Ching cong. Aveam o durere de cap cruntă, pornea de la tâmpla dreaptă și se termina în ochiul stânga. Poate fin cauza asta vedeam lumea prin ceață și o auzeam sacadat. Sau poate că nu. Dincolo de mine, se vorbeau limbi străine. Nume ciudate, accente necunoscute, mirosuri noi. Cel mai tare îmi mirosea a pește. Cichi Ciang îi spunea și, dacă îl mâncai prea vechi, mureai. Ciac Noris-ul măsii. Daca știam, storceam o lămâie înainte să-l înghit.