A fost dragoste la prima vedere. Când nu țineam ochii închiși, să trăiesc la maximum mângâierile lui delicate, eram fascinata de privirea lui. Avea ochii mari, verzi, nasul mic, de o perfecțiune ireala, iar genele îi erau lungi, îndoite spre vârf. Ne petreceam tot timpul împreună, era umbra mea, eram oglinda lui, eram nedespărțiți, eram perfecți, două jumătăți ale aceluiași întreg, eu Simina Sirbu, el fără nume. Când l-am primit erau cinci, el era cel mai mic dar miorlaia cel mai tare. Cu timpul i-am spus Iulian.
