Pe vremea aceea nu aruncam nimic, nu aveam mașină și dormeam pe unde apucam. Pe la vreo prietenă, pe scaunul pliant din curte, întinsă pe un cearceaf în grădină. Dar măcar câștigam niște bani.
Adunam capace de metal, ziare, sticle și borcane
Centrul de colectare de la marginea orașului avea orar fix. Mergeam rar, când ne adunam mai mulți.
Când am reușit să-mi iau mașină, a fost prea târziu. A venit Revoluția și centrul de colectare s-a desființat. Azi arunc totul. Serviciul de salubritate costa fix 50 de lei
Abisuri 
Lasă un comentariu