Nu mai bea atât, mănâncă pufuleți. Așa urla ea cât o ținea inima. Lui i se flutura. Detesta mămăliga și cartofii. Alea nu erau mâncare. Mâncare e aia care te face fericit. Pe el îl făceau fericit cifrele și valurile. Fuseseră unsprezece frați, din cate trei murisera de mici și, din cei rămași, doar el fusese dat la școală și învățase să socotească. Așa ajunsese în razboi. Pe vapor.
Betivul naibii, îi striga ea. El nu era bețiv, era doar mincinos.
Pufuleții îi aduceau aminte de război. Apoi mai trăgea o dusca.