Pufuleți


Mă topeam ca un pufuleț înecat în apă când îl vedeam. Era mereu la costum, cu cravată asortata, pantofi negri, lustruiti și cămașa apretata. Știa să vorbească cu oamenii, să le fie bine. Rar mai întâlnești un bărbat atât de empatic și de serios. Eram îndrăgostită lulea de el dar el nu știa că exist. Ne-am cunoscut prea târziu. M-a privit așa cum numai el știa să privească și a închis sicriul. Când nu l-a văzut nimeni, și-a șters o lacrimă pe furiș. În definitiv, era și el om. Radu Belu, pompe funebre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.