Ca să fiu sigura că nu-mi fură nimeni ideile, m-am ascuns în pădure. Departe de oraș. Departe de oameni. Departe de civilizație. Acolo am inventat totul. Îmi doream ceva perfect, care să schimbe mersul lucrurilor. Ceva revoluționar. Nu puteam inventa din nou roata și nici focul, fusese deja descoperit. A trebuit să găsesc altceva. Și am găsit. După multe căutări, am găsit.
Aș fi putut schimba lumea dar m-au găsit prea târziu. Priveam cerul și zâmbeam. Rece. În definitiv, speranța moare ultima.
Lasă un răspuns