Marțea i se părea ziua cea mai lungă, cea mai anosta, cea mai plictisitoare, cea mai lipsită de perspectivă. În schimb, adora joia. Era veselă, plină de promisiuni, anunța weekendul, da, weekendul ăsta va fi frumos, poate va merge la mare, sau poate va scoate buruieni weekendul ăsta, cert e ca pe ziua de joi o percepea mereu cu un uriaș potențial, indiferent de vreme și de numărul de ședințe din timpul săptămânii, weekendul venea mereu, de aceea joia era mereu ziua cea mai veselă.
Duminica se pregătea să o ia capăt.
Abisuri 