Degete de pianist


Mi-ai pus capul pe umerii tăi și apoi ai strâns cât ai putut de tare.

M-am pierdut printre degetele tale fine, aveai degete de pianist, așa spunea toată lumea care te cunoștea, așa credeai și tu și, poate din cauza asta, sau poate din alte cauze neștiute, ai dezvoltat o pasiune pentru unghii. Ți le tăiai în fiecare vineri, pătrat, și apoi le masai ușor, cu un ulei bogat în vitamina E. Întotdeauna ai fost mai ciudat.

Abia când ai trântit ușa după tine, fericit că ai scăpat, mi-am dat seama că nu mai respiram demult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.