Abisuri

În căutarea adevărului interior

Doctorul își lăsase mustață, asistenta se îngrășase, fructele nu aveau nici un gust, usturoiul mirosea a chimic, roșiile păreau făcute din plastic, cerusem porumb fiert și-mi adusesera niște boabe dulci, s-au bucurat când mi-am revenit, mă servisera cu niște căpșuni mari și frumoase, cum, căpșuni toamna, îi întrebasem eu, da, acum totul este posibil, este global și fără limite, așa constatam și eu, doar spitalul rămăsese la fel, unele lucruri nu se schimbă niciodată, altfel cum să-mi dau seama că nu-s dus.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Abisuri

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura