Abisuri

În căutarea adevărului interior

Să tot aibă vreo șaizeci de ani, poate chiar mai mulți. E mică și foarte grasă. Rama de la ochelari e lipită cu leocoplast, din părul nespălat îi ies două urechi mari și în dreptul ochiului drept i se zbate o vena. Turuie încontinuu dar nu înțeleg ce-mi zice. O poftesc să intre, să șadă pe bancă, îi propun o cafea. Nu vrea. Zice că numai de cafele nu-i arde și că-i vina mea, știu eu de ce. Atât înțeleg. Apoi începe să urle. Și a urlat cât au ținut-o plămânii mama soacră. Și au ținut-o.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Abisuri

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura