Verde


Era clar că nu prea știau pe ce lume sunt. Se învârteau în cerc pe lângă gard și priveau găinile cu niște ochi mari, aproape bulbucați. Când am dat drumul la muzică s-au speriat atât de tare, încât, dacă n-ar fi existat o curiozitate bruscă, stârnita de apariția vacii întoarse de la păscut, ar fi luat-o la fugă cu viteza luminii și eu nu i-aș mai fi văzut în veci. Așa încremeniti, cu ochii lipiți de petele vacii, am putut să-i studiez. Eu erau verzi, eu eram palidă. Din fericire a început să plouă la timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.