Abisuri

Era clar că nu prea știau pe ce lume sunt. Se învârteau în cerc pe lângă gard și priveau găinile cu niște ochi mari, aproape bulbucați. Când am dat drumul la muzică s-au speriat atât de tare, încât, dacă n-ar fi existat o curiozitate bruscă, stârnita de apariția vacii întoarse de la păscut, ar fi luat-o la fugă cu viteza luminii și eu nu i-aș mai fi văzut în veci. Așa încremeniti, cu ochii lipiți de petele vacii, am putut să-i studiez. Eu erau verzi, eu eram palidă. Din fericire a început să plouă la timp.