Aveam căciula trasă pe ochi, de aceea nu l-am văzut imediat. Ningea în aprilie de două săptămâni și asta era deja ciudat. Ieșisem în curte să nu fac nimic, asta a fost prima coincidență. Nici el nu dădea semne. Într-un final, l-am observat. Era ascuns în peisaj, printre zambile. Era verde și ieșea, din când în când, dintr-o cochilie ciudată. Se uita la mine curios, mă uitam la el insistent, ce dracu să ne spunem? Mi-am fumat țigara până la capăt și am intrat în casă. Nu, nu era melc.
Prin aprilie, undeva
Abisuri 