Nu-mi ajung niciodată degetele de la mâini ca sa îi număr. Uneori îi număr de două ori și tot nu-mi ies la socoteală. Mereu se trezește câte unul să se scurgă printre degete fără ca eu să îmi dau seama că s-a dus, să fi aprins măcar o lumânare pentru sufletul lui tânăr. Când dispare unul apare altul, și altul și eu continui să-i număr până la capătul degetelor, și tot nu ies, și atunci o iau de la început până când, într-un final, îi strâng pe toți într-un pumn și lovesc. Mama ei de viață.
Prea puține degete
Abisuri 