Treizeci de ochi mă privesc curioși, opt acuzator, doar zece mă înțeleg, o sută de degete arată spre mine cu ură, așteaptă, tremură, cer, o sută altele m-ar strânge în brațe dacă ar putea, doar patruzeci sunt complet indiferente, astea mă dor cel mai tare, indiferența lor mă sfâșie, le dau dreptate tuturor, mi se rupe sufletul când mă gândesc, fac în fiecare zi fac tot ce pot, am unghiile roase și degetele roșii, până la sânge tot încerc. Și totuși, continui. De când mă știu, imaginația mea a născut doar monștri.
240
Abisuri 