240


Treizeci de ochi mă privesc curioși, opt acuzator, doar zece mă înțeleg, o sută de degete arată spre mine cu ură, așteaptă, tremură, cer, o sută altele m-ar strânge în brațe dacă ar putea, doar patruzeci sunt complet indiferente, astea mă dor cel mai tare, indiferența lor mă sfâșie, le dau dreptate tuturor, mi se rupe sufletul când mă gândesc, fac în fiecare zi fac tot ce pot, am unghiile roase și degetele roșii, până la sânge tot încerc. Și totuși, continui. De când mă știu, imaginația mea a născut doar monștri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.