Telefonul era fix, avea carcasa portocalie și era așezat la capătul patului, pe o bucată de etamină cusută în roșu și neagru. Apăruse la noi în casă după multe pachete de cafea boabe și săpunuri Lux, la vreo zece ani buni după televizorul Diamant, în formă de dulap, pe care mama îl acoperea cu un fel de dantelă făcută în casă pe care bunica o spăla de două ori pe an, de Paști și de Crăciun, la cișmeaua din grădină, că apă în casă n-am avut decât odată ce s-a terminat. Oamenii o numeau Epoca de aur dar se înșelau.
Epoca de piatră
Abisuri 