Melci


Mâncam pietricelele cu o lingură de lemn pe care o furam din bucătărie când bunica era ieșită în poartă să vorbească una alta cu vecina din deal. Înainte să le mănânc, adăugam puțină iarbă, câteva frunze de păpădie și o cochilie veche de melc pe care o luam din curtea din spatele casei, vara, când soarele dogorea mai tare. Uneori nu găseam melci și atunci adăugam un pumn de furnici pe care le presăram uniform.

Într-o zi au asfaltat strada și s-au terminat pietrele. De atunci mi-e frică de melci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.