Când pleca, îndesa cât să nu crape valiza. Tricouri, pantaloni, vegeta, borș la plic, leuștean uscat, gustul roșiilor, trei-patru perechi de blugi, zâmbetul trist al mamei, o gură de țuică din prună, două-trei umbrele, ultimul fox pe terasă, cafeaua de douăzeci de lei, scaunul incomod din fața porții numărul trei, o pereche de cizme cu talpă groasă, douăzeci de grade sub zero și niște fire de nisip pierdute într-o pereche de șlapi.
Până într-o zi, când n-a mai încăput nimic și s-a întors.
Lasă un răspuns