Podul


Când pleca, îndesa cât să nu crape valiza. Tricouri, pantaloni, vegeta, borș la plic, leuștean uscat, gustul roșiilor, trei-patru perechi de blugi, zâmbetul trist al mamei, o gură de țuică din prună, două-trei umbrele, ultimul fox pe terasă, cafeaua de douăzeci de lei, scaunul incomod din fața porții numărul trei, o pereche de cizme cu talpă groasă, douăzeci de grade sub zero și niște fire de nisip pierdute într-o pereche de șlapi.

Până într-o zi, când n-a mai încăput nimic și s-a întors.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.