O veșnicie


Nu te-ai plictisit să mă aștepți atâta amar de vreme, îl întreb, el strănută, e alergic în ultima vreme, eu aștept, răspunsul lui întârzie, începe să plouă, trec anotimpuri, secole ne înțepenesc privirea, gândurile, încăruntește, începe să miroasă a primăvară, repet întrebarea, privește norii, cerul, parcă s-a mai încălzit în ultima vreme, în ultimul veac s-au schimbat multe, n-am mai ascultat știrile de la ultima Revoluție și totuși exist. E atât de bine să speri, au trecut mulți ani de când s-a dus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.