Puișor


Text scris la tema „dialog cu un copil într-un compartiment”

Femeia intră în compartiment și începe să turuie.

Doamne-iartă-mă, era să pierd trenul, maică, s-a schimbat orașul asta, să nu-l mai recunosc, ultima dată am fost acum vreo zece ani, încă te jecmăneau teximetristii în gară, acum am luat uberul, parca așa îi zice, au plătit copii, să nu care cumva să pierd trenul dar m-am luat cu vorba cu șoferul și a trecut timpul. Cât pe ce să pierd trenul.

Copilul o privește fară să spună nimic apoi își pune plictisit căștile pe urechi.

Tanti asta vorbește mai repede ca mama, sper să nu se așeze lângă mine, eu vreau să ascult muzică. Ia uite, nici n-am văzut că e încălțată cu cizme, nu i-o fi cald?

–             Ia spune puișor, asta e locul 85 ? Că am ochelarii în geantă

–             Da tanti, 85  

–             Auzi, dar n-ai vrea tu să facem schimb de locuri? Că-s sensibilă la curent, e mai bine stau la mijloc

–             Păi nici mie nu-mi place la culoar tanti, că intră fum de țigară

–             Bine puișor, nu e bai, o să stea tanti la ușă , pentru două ore n-o să moara tanti

Iaca, era să cad, nu mă mai țin picioarele, că de-aia port cizme să-mi fie cald, să nu mă doară oasele. Da și trenul asta, zmucit a mai plecat, doamne iartă-mă. Ia uite, acum văd că merg cu spatele. Și doar le-am spus să ceara cu fața. Dar cine să asculte, toți cu treburile lor, abia așteptau să scape de mine. Nu zic, s-au bucurat că am venit, le-am mai făcut mâncare, le-am mai și calcat, da ei tot obosiți, toată ziua bunt ziua cu nasul în calculator și cu capul în ședințele alea, doamne iartă-mă, cu pandemia asta ne-a luat Dumnezeu mințile la toți.  

–          Pușior, și pe tine cum te cheamă?

O fi dormind de nu raspunde, ce ți-e și cu tineretul asta, zici că au căștile lipite de urechi. Să-l zgâlțâi puțin, poate se trezește.

–             Auzi, puișor, tu cați ani ai?

–             Stai tanti că dorm, am doisprezece ani, în septembrie fac treizprezece

–             Și cu școala cum stai ? Tot online?

–             On line tanti că așa e regula . Dar am fost și la clasă de vreo două ori

–             Și tie ce-ți place cel mai mult și mai mult la scoală puișor ?

–             Cel mai  mult și mai mult îmi place să ascult muzică și să-mi imaginez lucruri

–             Foarte interesant puișor. Și cam ce iți imaginezi tu acum?

–             Îmi imaginez că intră un spirit pe geam și toată lumea își face cruce și apoi spiritul strânge din pleoape tare de tot și rămân doar eu în compartiment

–             Păi de ce puișor, de ce să ramai doar tu?

–             Pentru că mie îmi place să ascult muzică

Femeia nu mai zice nimic, dar cugetă. Copiii din ziua de azi, zici că-s mutanți.

–             Auzi puișor, dar te deranjează dacă mă descalț?

Puișor nu raspunde. Închide ochii, rămâne așa vreo câteva secunde până când, într-un nor de praf apare spiritul și tanti dispare. Doar cizmele rămân. Mărimea 37.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.