Brusc, au dispărut toate. Și pietrele cubice de pe strada principală, și cozile la carne, și bananele verzi de pe dulap, și cozile la portocale, și pachetele cu cărți, la negru, și rația de ulei, până și colecțiile de insigne au dispărut, nimănui nu i-a păsat, sau, poate, a fost doar o impresie. S-au bucurat, au ieșit în stradă, au devenit alții, au plecat pe la alții, au apărut în ziare, au apărut blogurile, Facebookul, au trăit o epocă minunată.
Și totuși, ceva era în neregula. Lipsea cineva.
Lasă un răspuns