În ultima vreme
A devenit totul atât de simplu
Cuvintele s-au decolorat de atâtea înțelesuri
Știi, e atât de complicat să nu mai mergi cu trenul
Să nu mai bei cafeaua la etajul zece, cu fața la munți
Să nu mai înjuri mâncarea de la cantină
Că e mereu prea sărată
Prea piperata
Prea nu știu cum, de te baloneaza de fiecare dată
Uite, chiar și acum
Când doar îți amintești
Chipul tău se transformă încet-încet
Într-o minge
O baltă spartă de atâtea condimente
O vrabie își caută puii
Pe unul l-am găsit azi dimineață,
Era ascuns printre buruieni
Și, pur și simplu, nu mai era.
De când m-au mai fost toate
A devenit totul atât de simplu
Până și ploaia, și stropii ăia mulți
Ajung să-i număr pe degete
Să le dau câte un nume
Și să-i înțeleg.
Lasă un răspuns