Inocența


Era atât de dimineață, atât de devreme, atât de tare detestam untul, întins subțire pe felia de franzelă albă, era atât de puțin, atât de rar și atât de departe mi se pare acum vocea bunicului și furculița căzută cu zgomot pe dușumea, era atât de evident că gestul era intenționat, era atât de evident că va mai începe o zi, poate la fel ca altele, sau poate nu, atât de tare mă plictiseam să tot repet la infinut aceeași zi încât trăgeam de plapuma și mă visam om mare și acum îmi amintesc, eram atât de inocent.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.