Camera avea 18 metri pătrați, cu tot cu bucătărie, iar în baie abia de încăpeam. Wc-ul era separat și ăsta era unul dintre elementele care făceau ca tot acel minuscul loc situat la etajul șapte al rezidenței private, să coste atât de mult. Asta și terasa mare, care înconjura camera, terasa aceea albă pe care obișnuiam mai târziu să ne petrecem serile de vară făcând planuri și jucând wist sau de pe care am privit pentru prima oară în viață „în direct” patrulele de avioane și elicoptere cu ocazia zilei naționale.
Când am intrat prima oară în acea cameră mică și albă, cu pereții goi și un linoleum albastru pe jos, am simțit că până și libertatea are prețul ei. Aveam un frigider plin cu lucruri de care nu auzisem niciodată, borcane cu etichete colorate, cutii de carton cu sucuri de fructe, cutii de carton cu pâine prăjită, felii subțiri din salamuri cu nume ciudate sub tiple de plastic, aveam o cameră mică la etajul șapte, nu foarte departe de Grand Arche de la Defense, și mai aveam și două valize negre, nu foarte mari, burdusite cu haine demodate. Tot restul era atât de departe, încât în acel moment nu mai exista cu adevărat.
Am închis ușa și am început să plâng. Cum voi reuși să supraviețuiesc pereților albi, atât de neutri? Voi reuși oare să le integrez monotonia în rutina zilnică? Voi avea curajul să recunosc tristețea copleșitoare care mă învaluia de fiecare dată când intram în cameră? Două zile mai târziu, de frică să nu încep să vorbesc singură, îmi cumpărasem un radio mic dintr-un magazin cu reduceri din Montmatre, pe care dădusem jumătate din cei cincizeci de franci pe care aveam dreptul să-i cheltuiesc zilnic dar în seara aceea, prima din multele seri care au urmat, am înțeles cât de mult poate apăsa liniștea unei camere mici, văruita în alb, atunci când ești atât de departe de casă. Când mi-am revenit puțin, am deschis frigiderul și am luat, la întâmplare, primul lucru pe care mi-au căzut ochii, un cilindru de plastic alb pe care scria cu roșu, mare, „sel de mer”. M-am uitat mult timp la el, încercând să-i înțeleg rostul, oare ei nu știau că mi-au dat doar baie cu duș? Unde naiba să folosesc sărurile de baie? L-am pus totuși în baie, pe etajera de lângă duș, și am deschis o bere. Poate va folosi vreodată.
Abisuri 