Abisuri

În căutarea adevărului interior

Litere

Litere. Asta era tot ce aveam atunci. Stăteam sub părul din grădină, de lângă cotețul porcului, devenit, cu timpul, cotețul găinilor, stăteam acolo, în zilele fierbinți de vară și le adunam, una câte una, în palmă, mi se scurgeau printre degete literele acelea, atât de frumos știau să construiască lumi, să nască oameni și vieți, încât aproape că uitam că totul era la rație, și uleiul, și făina, până și speranța era la rație. Dar mie nu-mi păsa, eu colecționam litere. Și acum le mai simt gustul printre degete.

Un răspuns la „Litere”

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Abisuri

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura