Îi recunoștea imediat, care ce fel de om era. Erau ocupații, cei cu telefonul la ureche, care-i vorbeau prin semne și uitau să ia restul. Mai erau apoi fandositii, pentru care ori era prea scump, ori era prea tare, ori era prea moale, ori nu era de culoarea potrivită. Atingeau totul, cu degetele lor groase, și se răzgândeau în ultimul moment. Ăștia o enervau cel mai tare. Dar nu zicea nimic. Viața o învățase să tacă.
În rest, când nu citea oamenii, vindea roșii în piață. Douazprezeci de lei chilogramul.
Școala vieții
Abisuri 