Școala vieții


Îi recunoștea imediat, care ce fel de om era. Erau ocupații, cei cu telefonul la ureche, care-i vorbeau prin semne și uitau să ia restul. Mai erau apoi fandositii, pentru care ori era prea scump, ori era prea tare, ori era prea moale, ori nu era de culoarea potrivită. Atingeau totul, cu degetele lor groase, și se răzgândeau în ultimul moment. Ăștia o enervau cel mai tare. Dar nu zicea nimic. Viața o învățase să tacă.
În rest, când nu citea oamenii, vindea roșii în piață. Douazprezeci de lei chilogramul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.