Mereu era coadă în fața ușii albe. De cum intrai, te învăluia un frig metalic, nedefinit care intra pe fereastra mereu deschisă. Fereastra era mică și dădea spre curte. Sub fereastră era o cadă mare, de fontă, un pic ruginită, în stânga căzii era un cazan de apă, metalic și peticit, în dreapta era o chiuvetă cu picior, înghesuită sub o oglindă spartă iar WC-ul era negru, înghesuit după ușă. Acolo obișnuiam să merg de douăzeci de ori pe zi, să mă lepăd de toate cele de lepădat.
Abisuri 